Pe la 18 ani când oamenii mă întrebau ce mă văd făcând la 30 și se așteptau să dau un răspuns frumos și standard, eu spuneam că vreau să am cel puțin 10 vize pe pașaport (pe atunci România nu era în UE:)). Părea ciudat și greu dat fiind că eram într-un mic oraș de provincie dar cumva universul mi-a desenat drumul către nebunia visătoarei călătoare.

În ultimii ani am avut oportunitatea să văd ceva locuri faine și să cunosc oameni speciali, să experimentez preparate culinare și băuturi specifice.

Și mai am atât de multe de văzut:).

Îmi aduc încă aminte de prima ieșire din țara, pe la vreo 20 ani, cu mult visata destinație a copilăriei mele fascinate de Dumas: Paris. Încă nu sunt pregătită să scriu un articol în categoria TravelFunPassion despre bujiteria Franței, nu am încă destul curaj să încerc să descriu tot ce am visat și vizitat acolo, tot ce am sperat și am descoperit.

Harta calatoriilor mele, pana acum:)

A început să îmi placă așa mult gustul călătoriilor încât, ca un dependent, am vrut și mai mult și am realizat că de fiecare dată după o excursie, mă întoarcem mai bogată spiritual.

Momentele mele de fericire, în ultimii ani, au fost bogate în emoții, sentimente puternice, în teamă și dragoste….toate petrecute printre avione, în țări și orașe rupte din jurnalele de călătorie.

Am învățat să călătoresc singură, cu prieteni, cu familia, cu colegi de muncă sau cu oameni necunoscuți.

Deci: Follow me:)

Încerc să răspund mereu întrebărilor celor dragi legate de călătorii și să ofer, așa cum pot, cât mai multe sfaturi.  Rămân mereu o idealistă care încearcă să spună lucruri practice, copilul cu capul în nori care spune povești pentru oameni maturi:).

Cum să facem să îmbinam utilul cu plăcutul   într-o vacanță?

  • Să fim  în siguranță:

Ca să ai curaj să pornești la pas pe străzi, să prinzi răsărituri și apusuri în locuri necunoscute, trebuie să știi mai întâi cât de sigură e zona în care mergi. Înainte de a organiza o excursie caută câteva detalii despre locație pe site-ul MAE (http://www.mae.ro).

Europa este însă, uneori, o zonă a contrastelor: nu am să uit niciodată cât de neînsiguranță m-am simțit în metroul din Milano sau Paris (un puternic sentiment de panică m-a cuprins până la coborârea din tren) dar cât de confortabil a fost să mă plimb singură pe străzile din Cartierul Roșu din Amsterdam, fără ca ceva sau cineva să mă facă să îmi fie vreodată teamă.

  • Sfaturi general valabile:

Uneori ceea ce pare evident la prima vedere, poate fi ignorat la fața locului: așa și cu ideile astea știute de toată lumea:).

Este clar ca trebuie să respecți mereu legislația și tradițiile locale, să știi câteva dintre drepturile cetățeanului și a regulilor de liberă circulație (în Europa) sau despre regimul vizelor (în afara continetului)  însă nu e mereu ușor de aplicat (mai ales dacă nu facem din travel un job:).

Din categoria tradiții și obiceiuri 🙂 pot povesti o întâmplare de la începuturile mele de „călătoare”,  de la Vatican, unde am stat la o coadă infernală pentru a participa la slujba de duminică și am aflat la ușă că nu puteam intra deoarece purtam un tricou fără mâneci (pentru religia catolică umerii goi sunt considerați mult prea senzuali).  Am fost nevoită să mă întorc a două zi cu o esarfă suficient de mare încât să îmi acopere umerii (mai ales că era foarte cald afară). Consecința faptului că nu știam, la acel moment, o regulă elementară pentru a vizita catedralele catolice, a fost că am stat iar câteva ore la coadă (ps: a nu se vizita Romă niciodată în august:)) din cauza aglomerației.

Cea de-a două întâmplare a fost anul trecut, la granița dintre Turcia și Bulgaria, când poliția turcească și-a depăsit drepturile și ne-a obligat să rămanem în vamă pentru câteva ore, fără a da și explicațiile necesare  (situația fiind extrem de ciudată și neplăcută în același timp).

  • Documente de identitate:

Deși pare un sfat superfluu, se poate întâmpla să îți pierzi actul de identitate pe teritoriul unei țări străine. De aceea e important să ai măcar o vagă idee unde e ambasada sau consulatul României și care e politica eliberării unui act de identitate în regim de urgență cât și costurile acestuia (în general câteva ore pentru un titlu de călătorie).
Tocmai pentru că mă știu foarte împrăștiată și cu capul în nori:), călătoresc mereu cu pașaportul dar și cu buletinul, indiferent de locație: cartea de identitate stă mereu în portofel și pașaportul rămâne bine pus în cameră de hotel (niciodată nu ești prea prudent în astfel de situații:).  Deși uneori toți visăm să plecăm și să nu ne mai întoarcem acasă, e cam ciudat ca acest lucru chiar să fie posibil dn cauza unei probleme tehnice cum ar fi pierderea documentelor:).

  • Asigurarea medicală:

E adevărat că  niciodată nu plecăm în vacanță cu ideea că vom ajunge la spital însă este extrem de indicat să ne luăm toate măsurile de precauție.

Știu că mulți sar peste ea și nu îi acordă importanța cuvenită însă atunci când ai nevoie de un serviciu medical de urgență (mai ales) este extrem de indicat să o ai.  În general e important să sunați înainte de prezentarea la un medic în afară țării și să anunțați asiguratorul.

O experiență total neplăcută  a fost în Praga, pentru că  spitalul la care m-am prezentat nu a recunoscut asiguratorul și am fost nevoită să plătesc absolut tot (de la serviciul de urgență la analize).  Abia după ce m-am întors în țară am anunțat firma, am deschis dosar și am trimis copii ale tuturor documentelor eliberate de respectivul spital cerând rambursarea cheltuileilor (a durat mai mult de o lună ). Dacă m-aș fi informat în legătură cu toate procedurile de la început, poate nu plăteam totul cash și nici nu aș fi trecut prin toate acele emoții.

  •  Încarcă-te cu voia bună:

După ce m-am asigurat că sunt în siguranță, cunosc tradiția locală și am toate documentele, mă înarmez cu cele câteva resurse de care am nevoie pentru a începe aventura:).

a. Hartă – pe care nu știu niciodată să o folosesc (sunt doar fată, nici măcar care e stânga și dreapta nu știu bine::)) însă tot timpul îmi cumpăr una, ca amintire, că măsură maximă de siguranță.

b. Căștile – ascult muzică (rock sau jazz ) oricând așa că bat străzile cu căștile în urechi, asociez melodii cu locuri, sentimente cu vibrații  și voci senzaționale .

c. Cartea – nu aș pleca nicodată fără o carte în geantă, e mometul de pauză la o cafea, e felul în care mă pot așeza liniștită la o masă și savura o cană aburindă și o filă de poveste.  Deși prefer  cărțile  clasice, mai nou le încerc și pe cele electronice.

d. Mic dicționar (fie el și online) – există zone în care oamenii sunt așa de fericiți că încerci să spui 2 vorbe pe limba lor încat succesul călătoriei e garantat:). Evit mereu să mănânc în zona tursitică și aleg taverne  micuțe, cu mâncare tradițională, unde, probabil, nu va vorbi cineva engleză. Succesul garantat va veni de la cele câteva cuvinte în  limba locală („bună ziua”, „mulțumesc”, „vă rog frumos”), zâmbetul și voia bună:).

e. Aparatul foto – nu plec fără el, mă ajută să surpind momente și peisaje, să încerc să fotografiez oameni pe stradă, să prind în imagini sentimente și reacții.  De aceeea e bine să faci cât mai multe fotografii, atâtea cât îți permite cardul de memorie (e bine să ai mereu două) sau bateria aparatului (nu uita să o încarci înainte de mica plimbare) .

Cam acestea sunt sfaturile călătoarei fericite, câteva pe care le-am experimentat și din care am învățat la rândul meu:).

În curând vine primăvara, moment perfect pentru un city break, pentru fotografii spectaculoase pline de culoare, pentru un nou început și cât mai multă relaxare.

Așa că la categoria Travel vor apărea câteva articole interesante legate de posibile destinații pentru o scurtă vacanță în martie sau aprilie:).

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *