Auzisem numeroase  povești despre Toscana și orașele sale medievale, despre întinderi infinite de vie și un vin mai mult decât minunat. Trebuie să recunosc că până la momentul în care am ajuns acolo, nu înțelesesem pe deplin cât de mult ar fi putut să îmi placă:).

Ceea ce am aflat pe drum este că în Toscana există 7 locuri protejate de UNESCO, destul de multe, aș spune, pentru o regiune nu foarte mare a Italiei. Am pornit din Florența (unul dintre siturile protejate de patrimoniul UNESCO) după prânz și am ajuns la Siena (Ccel de-al doilea sit) seara târziu.

Prima oprire am făcut-o la un mormânt etrusc, așa cum arata un idicator, oarecare,  pe marginea drumului. Nu ne-am așteptat să intrăm în via privată, printre măslini și gutui, pentru a descoperi acest  mormânt etrusc. Se spune că l-a descoperit propietarul terenului atunci când a săpat în vie :).

Ceea ce ni s-a părut inedit e că, deși mormântul stătea sub protecția primăriei, terenul era proprietate privată și ne-a fost permis să ne plimbăm în voie peste tot.  A fost chiar placută descoperirea acestui mormânt ce aparținuse unei căpetenii din armata etruscă dat fiind ca eu, personal, nu știam foarte multe despre etrusci.

Dacă nu știai încă, civilizația etruscă este numele acordat unei anumite categorii de oameni din Italia Antică, plină de bogății, localizată în zona Toscanei și Umbriei.  Această civilizație era caracterizată de un limbaj deosebit și a rezistat din cele mai vechi timpuri (aproximativ anii 700 ÎH) până în momentul în care a fost asimilată de Romani (secolul IV ÎH). Dată fiind istoria etruscilor, pe teritoriul Toscanei se găsesc numeroase vestigii ale acestora și implicit multe morminte.

Scurta plimare a reprezentat, de fapt, o lecție de istorie vie, o incursiune în vremuri demult apuse ale lumii italiene, așa cum o cunoaștem astăzi :).

Înainte de a vorbi despre aventura în Toscana, aș vrea să îți spun despre cazarea pe care am ales-o în San’Andrea, un sătuc la scurtă distanță de Siena. B&B ul noastru a fost o vilă din anii 1800, renovată în linia vremii, extrem de romantică : Vila Sant’ Andrea ( https://www.booking.com/hotel/it/villa-sant-andrea-siena.ro.html?label=gen173nr-1FCAEoggJCAlhYSDNiBW5vcmVmaE2IAQGYASDCAQNhYm7IAQzYAQHoAQH4AQuSAgF5qAIE;sid=98bd5f656193c439b9734fc756f3ca60.)

Ceea ce ne-a plăcut a fost comunicarea cu propietarii, încă de la început. Deși nu mai putea fi găsită nici o persoană după oră 15 :00 la recepție, ni s-a trimis un mail cu toate detaliile cazării noastre : codul de intrare în vilă, locul în care găseam plicul cu cheia și o hartă cu locurile unde am fi putut mânca in Siena. Micul dejun se servea de către propietara, foarte vorbăreață și extrem de prietenoasă.

Să vă povestesc, deci, ce am văzut noi prin Toscana și de ce ne dorim să ne întoarcem aici în curând!!!

MONTERIGGIORI

Ne-am început incursiunea în Toscana cu o vizită la vechea cetatate-oraș Monteriggiori.  Aceasta a fost construită de către Republica Siena pentru a-și securiza granițele în timpul luptelor cu Florența. Cele 2 mari orașe se băteau pentru supremația asupra Toscanei și au fost rivale timp de multe secole.

Ceea ce e mai puțin cunoscut este că doar 42 de oameni locuiesc între  zidurilor cetății fortificate Monteriggiori : majoritatea lucrători la magazinele de artizanat sau la micul hotel construit aici. Orașul medieval e format din zidurile vechi, de apărare, un muzeu al armurilor (care îți da posibilitatea să le și probezi), Biserica de secol XIII, Sfânta Maria Assunta  și câteva magazine turistice, împreună cu terasele lor drăguțe.

Monteriggiori e recunoscut și datorită faptului că apare în opera lui Dante, Infernul, sau că, în vremurile moderne, e folosit ca și locație pentru jocul Assasin Creed (joc ce folosește numeroase personaje și locuri din Italia Renascentistă).

COLLE DI VAL D’ELSA

Am văzut indicatorul către Colle di Val’Elsa și ne-am « rătăcit », descoperind o nouă destinație. Cred că cel mai mult ne place să nu ne respectăm planul de călătorii în vacanță:).

Acest orășel medieval, ocolit adeseori de turiști, majoritatea inghesuindu-se către locații mult mai cunoscute, a fost o surpiza plăcută. În mijlocul unei zile banale a săptămânii, Colle părea pustiu, cu străzi pietruite goale, cu magazine ferecate (că era siesta) și lipsit de vitalitatea concurenței sale :  Sân Gimignano.

Încercând să vedem de ce ne apare ca și oraș monument, am descoperit liftul ce ne ducea către partea de sus a dealului. Căci da, Colle di Val’Elsa este împărțit în două : partea de jos, modernă,unsor insipidă și partea de sus, medievală, care avea să ne impresioneze categoric.

Liftul, așezat la capătul unui tunel răcoros, săpat direct în deal, ne-a purtat către Colle Alta (așa cum e numită partea veche a orașului). Încă de la deschiderea ușilor am deschis larg ochii pentru a cuprinde peisajul absolut superb, având posibilitatea să admir panorama asupra dealurilor din împrejurimi .

Ceea ce trebuie să știi e că acest oraș e recunoscut nu doar în Italia dar și în toată Europa pentru sticlă de cristal care se fabrică aici (oferă 70% din producția Italiei și 14% din cea mondială). Sunt și câteva magazine de la care se pot cumpără produse fabricare aici cât și un muzeul frumos amenajat, în partea modernă a orașului.

Am avut șansa să vizităm o bisericuță de piatră, de secol XIII, Biserica Sfântă Caterina, recunoscută atât pentru faptul că a rezistat inuntadiilor dar și pentru pictura originală, pictată în 1437 de către Zacchia Zacchi , Pieta.

Ne-a oprit apoi la Domul din partea veche a orașului și am încercat să aflăm dacă se poate vizita și cupolă acestuia însă, din păcate, era închisă.

După cele vreo 2 ore de plimbat pe piatră cubică, ne-am oprit pentru prânz la o terasă destul de simpatică, a cărei mâncare însă nu ne-a plăcut atât de mult ca și orașul:).

Despre San Gimignano, Siena și peisajele pitorești din Val D’orcia o să îți povestesc data viitoare, acum te las să te bucuri de poze și de poveștile din filmulețe noastre:).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *