Bologna – orasul rosu

În fiecare primăvară încerc să îmi fur câteva zile și să  găsesc un loc nou, să descopăr un orășel, să caut o țară mai caldă, de unde să reîncep să mă bucur de soare. Dacă anul trecut vizitam pentru prima dată Valencia (Valencia – flamenco și sangria), anul aceasta am ales Bologna și Venezia.

Arhitectura orasului

Și dacă tot am găsit o ofertă excelentă (RYANAIR – Zboruri de la 2.99 (dus) Euro din București (am dat 12.30 euro pe biletul de la București la Bologna), am ales să vizitez un orășel despre care auzisem multe povești dar pe care nu avusesem încă șansa să îl văd : Bologna.
Sunt o turistă afecționată de Italia, de cultură și minunatul sau stil « dolce far’ niente »,  așa că am considerat o bună alegere să îmi exersez cunoștințele de limba italiană din nou.

Am plecat din București într-o vineri după-amiază și am aterizat la Bologna ușor după apus, pe o ploaie aproape torențială (căci da, așa cum am mai  spus: plouă mereu când merg eu într-o vacanță). Planul a fost de la început să nu am nici un plan :). Voiam pur și simplu să am un city break în care să mă bucur de oameni, de mâncare și de atmosfera absolut incomparabilă a Italiei.

Nu am mers în muzee (deși deja știi că sunt mare iubitoare de artă)  și nu am făcut mai nimic din ceea ce te-am obișnuit că fac în escapadele mele turistice.

Cazare a fost la Bologna, Hotel Imperial (http://www.hotelimperialbologna.com/en/default.html) , puțin în afara orașului dar cu un autobuz care vine destul de des, exact la poarta hotelului, în 20 de minute eram în  centrul orașului. Este un hotel drăguț, cochet, cu un mic dejun bun și cu personal amabil. Nu a excelat cu nimic la servicii însă a fost exact ceea ce am avut nevoie pentru cele 3 nopți pe care le-am petrecut aici.

În  Bologna, am observat arhitectura incredibilă a acestui loc, care, spre uimirea mea, cred că este puțin sub–evaluat din punct de vedere turistic. Plin de viață (este oraș studențesc), foarte curat (cel puțin în centru), cu oameni foarte amabili și multă culoare : toate acestea m-au determinat să îl pun în lista mea cu destinații frumoase italiene.

Bucură-te de arhitectura orașului

Am plecat de la hotel, după un mic dejun tipic italian cu capuccino și patiserie gustoasă, și am coborât din bus la gară. De aici am început să descopăr fiecare alee, fiecare străduță, să admir culoarea ruginie a clădirilor (de unde și numele de Bologna rossa – Bologna roșie).

Ceea ce trebuie menționat e că, în weekend, tot centru se închide tranficului și devine pietonal, deci te poți plimba în voie fără grija mașinilor, poți să admiri casele vechi, piețele și să asculți liniștit muzica artiștilor stradali.

Mi-am oprit pașii odată ajunsă în Piazza Maggiore, centrul vieții culturale și religioase a comunității, care are ca simbol Fântână lui Neptun.

Piazza Maggiore

Tot aici se poate găsi și primăria, clădirea Bianchi și Podesta dar și Biserica Sfântul Petronio, toate datând de la 1200, construite astfel că centrul e de fapt un mare pătrat, în care aveau loc marile reuniuni ale orașului. Pe la 1400, piața a fost refăcută iar azi, există o legendă printre studenții de la Universitatea Bologna legată de această zonă : dacă traversezi piața, trebuie să o faci pe laturi, nu prin centru, căci dacă o tăi pe de-a dreptul riști să nu îți iei niciodată diplomă:).

Biblioteca

Am intrat, la întâmplare, am Biblioteca din piață Maggiore și am rămas absolut impresionată de clădire, de felul cum e totul organizat, cât de modern și mai ales….cât de multă lume era într-o sâmbătă însorită acolo. Cu adevărat fascinată m-am plimbat pe fiecare etaj, am luat o revistă, am răsfoit-o și …absolut nimeni nu m-a intreat nimic. Chiar dacă nu ești un mare pasionat de cărți, clădirea aceasta iți va plăcea, fiind la fel de frumoasă pe interior ca și pe exterior.

Biblioteca

După ce ieși din nou la soare (da, îmi e greu să îmi imaginez orașul asta fără un pic de soare și o lumină extrem de caldă), ia-o ușor pe străduțe, pe sub cupole, pierde-te printre oameni grăbiți, printre terase pline și muzicieni stradali.

Artisti stradali – Bologna
Artisti stradali – Bologna

Așa vei da de Biserică Sfântul Petronio,  cea care a înglobat numeroase fonduri pentru a fi ridicată, pe parcursul câtorva secole, de pe la 1930 pâna acum.

Biserica Sf Petronio

De afară nu pare cea mai frumoasă dar interiorul te va lasă fără grai, amintindu-ți, inevitabil, că e a cincea ca mărime din lume și că, pentru ridicarea sa, un întreg cartier a fost șters de pe fața pământului (mda…se pare că megalomania religioasă a fost moștenită și de români de undeva :))). Trebuie să menționez că în 1508, statuia în bronz a Papei Giulio al II-lea, construită de Michelangelo, a fost adusă aici dar, sub conjunctura politică și socială, a fost distrusă în 1511, rămânând astfel, alături de Statuia lui Davin Rohan, singura operă în bronz a marelui sculptor.

Și dacă vrei să citești mai multe și dacă vrei să cunoști mai multă istorie despre orașul acesta, Mondo Libri, una dintre cele mai mari librării din Bologna, se află , ascunsă pe o străduță îngustă, pe 2 etaje . Găsești orice îți dorești : de la cărți în limba italiană (interesul meu), engleză, germană și franceză la ghiduri turistice sau cărți de colorat:).

Savurează bucătaria tipic Bologneză

Pizza prosciutto crud & basilico

Ai obosit de atâta mers pe jos și atâta admirat de clădiri ?

Arcade din Piazza Maggiore

Păi e vremea să ne bucurăm de bucătăria bologneza, una dintre cele mai cunoscute din lume : ușor diferită de cea italiană, cu specialități ca tortellini făcuți în casă, prosciutto crudo, o friptură de vită senzațională sau cunoscuta prăjitură Certosino.

Verdure bolite

După câteva prânzuri și cine copioase (împotriva oricărei reguli de dietă) am ajuns la concluzia că acest city break a fost unuil exclusiv culinar:).

Nu vorbesc mereu despre resturante sau mâncare, însă în cazul acesta, trebuie să menționez restaurantul La Brace (http://ristorante-labrace.com/ ), găsit din greșeală, atunci când foamea deja atingea un nivel destul de supărător, la o oră când majoritatea locurilor sunt închise în Italia.

Celebra Bistecca di manzo

Nu uita că între oră 3 și 6 totul este închis, este siesta, așa că singurele chestii pe care le mai poți mânca sunt fie sandviciurile sau fast food-ul. Și doar nu ai vebit în patria pastelor și a înghețatei să mănânci kebab ?!
Să revenim în restaurantul în care m-am întors de 2 ori în 2 zile (ultima dată venind obosită chiar de la Veneția) doar pentru a savura fastastica loc bistecca de vită:). Personalul s-a bucurat așa mult că, la sfârșit, a adus, din partea casei, un gustos limoncello; asta mai ales după ce am gustat cam toată cartea de deserturi pe care o aveau.

Nu puteam încheia o după-amiază plăcută  fără o înghețată tipic italiană, luată de la una din gelateriile artizanale, undeva sub o cupolă frumoasă și romantică.

Arcade, restaurante ascunse, magazine de chilipiruri, toate aceastea mi-au purtat pașii către turnurile vechi rămase încă în picioare, după secole de istorie.

Arcade din Piazza Maggiore

Admiră orașul de la înălțime

Bologna – orasul rosu

Și după ce am vorbit atât de mult despre mâncare și am făcut grave excese culinare, cred că cel mai bine e să te pui pe urcat câteva sute de scări și să admiri Bologna din cel mai înalt turn al sau : Turnul Assineli .

Turnul Assinelli

Tot orașul a fost împânzit în trecut cu turnuri, construite, prin secolele XII- XIII, de către familii bogate pentru a-și susține condiția socială și arata puterea. În zilele noastre mai există vreo 20 de astfel de turnuri în starea lor naturală, printre care și Assineli și Garisenda.

Cele două au fost ridicate în anii 1109, 1119 de către familia bologneza Assineli și aveau funcție militară, de apărare. Singurul care se poate vizia este turnul Assineli care are 498 de trepte înguste și întunecoase, care fac urcarea lor ușor dificilă, mai ales dacă ai crize de claustrofobie sau rau de înălțime:).

Dar crede-mă : efortul va fi răsplătit când vei vedea panorama orașului. În zilele senine, se spune,  se pot admira inclusiv Alpii de aici. 

Bologna – orasul rosu

Deci : ai dat jos deja kilogramele acumulate la prânz și ai și un cadru fantastic pentru fotografii : ce îți poți dori mai mult ?!:)

Reculege-te la Basilica Sfântul Ștefan

Basilica Sf Stefan (San Stefano)

Am scris de nenumărate ori că nu sunt o împătimită a bisericilor ortodoxe, poate din cauza faptului că sunt prea încărcate arhitectural sau pur și simplu că mi se pare că abundă de obiecte aurite și candelabre luminoase. Însă, voi rămâne mereu o admiratoare a bisericilor și catedralelor vechi catolice sau luterane, ceva din somptuozitatea lor, felul cum sunt construite, modul cum sunt organizate, mă determină să vreau să știu mai multe despre ele.

Basilica Sf Stefan (San Stefano)

Bologna are numeroase biserici și bisericuțe (la fel că orice alt oraș italian) și fiecare pare că îți oferă o altă imagine a felului cum era percepută religia în secolele trecute. Am descoperit Basilica Sfântul Ștefan fără să o caut, fără să citesc nimic despre ea, fără să vreau (așa cum spuneam și mai sus, nu aveam nici un plan clar de vizitat). Poate de aceea mi-a plăcut să o găsesc, mică, elegantă, pe o stradă ascunsă, învăluită într-o lumina caldă de primăvară, poate ușor timidă, în comparație cu Sfântul Petronio.

Basilica Sf Stefan (San Stefano)

Am intrat în curtea interioară și am descoperit nu una ci șapte biserici micuțe (cea a Crucifixului, a sfântului Sepolcro, Vitale, Agricola, a Martirului, muzeul Sf Ștefan). Fiecare are ceva special, grădina interioară are o fântână veche, loc de întâlnire, acum, pentru turiștii pierduți în celelalte clădiri ale complexului.

Basilica Sf Stefan (San Stefano)

Am perceput Basilica și cele 7 bisericuțe ca un colț de liniște într-un oraș care fremăta de viață și tinerețe, în ciuda vârstei sale înaintate:).

Basilica Sf Stefan (San Stefano)

Bologna a reprezentat o surpriză foarte frumoasă pentru mine : am descoperit un orășel încântător și elegant, pe care mi-ar plăcea să îl revăd oricând.

Dar cum ideea era că, de data asta, să nu stau ore întregi în muzee și să evit de a mă pierde în cele din Bologna, am ales că a doua zi să pornesc către o nouă destinație: Veneția și carnavalul său (vom continua povestea cu orașul plutitor în curând:))

Venetia eterna

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *