Capul Kaliakra – la prima ora a diminetii

Bulgaria e pentru unele persoane prima destinație în afara țării, e la granița noastră și oferă câteva variante de  „evadare” din cotidianul  românesc destul de interesante și frumoase.

Sunt născută la marea Neagră și e normal să ador tot ceea ce e legat de ea. Poate nu e cea mai frumoasă, poate nu are cele mai strălucitoare culori sau cel mai fin nisip, însă este a mea:).  Am tot scris pe acest blog despre destinații superbe de călătorit, despre excursii mai lungi sau doar de o singură zi însă nu am scris până acum despre ce putem găsi la doar câteva ore de condus de granițele țării.

Kaliakra si culorile sale
  • Kaliakra – un loc cu multe povești

Capul Kaliakra se află la 1 oră și jumate de condus de la Vama Veche și oferă un peisaj ușor sălbatic, stânci de peste 70 de metri înălțime deasupra mării și o istorie ce se pierde în negura timpului.

Capul Kaliakra

Dincolo de frumusețea naturii, aici se găsește și un sit arheologic, Capul Kaliakra a fost mereu un punct cheie, oferind un avantaj strategic asupra Mării Negre, ocupat succesiv atât de Traci, Romani, Bizantini, Otomani sau de Români. Numele de ‘Kaliakra’ vine de la cuvintele grecești care înseamnă „frumos” și „fortareata”. Chiar înainte de sosirea bizantinilor, aici a existat încă din secolul 4 înainte de Hristos, o tabără a tracilor, trib cunoscut și cu numele de Tirizi. În 1444, regele Vladislav III al Poloniei și-a așezat tabăra aici în timpul războilui cu Imperiul otoman.

Kaliakra – primele ore ale diminetii

Se spune că stâncile au culoarea roșiatică de la sângele celor care au murit să apere fortăreața de-a lungul vremurilor.  Dar această nu e singura legendă spusă la Kaliakra: o alta susține  că 40 de tinere, singurele supraviețuitoare ale atacurilor tucești, au sărit de pe stânci pentru a nu fi capturate și convertite la islamism de către atacatori.

La intrarea în sit  există un obelisc care se și numește „ Cele 40 de domnișoare”, ridicat în memoria acestora. Și în ziua de aici se mai găsesc rămășițe ale zidurilor originale, unele dintre acestea sunt însă păstrate în interiourl micului muzeu arheologic, așezat într-o mică peșteră de sub stânci. O poveste veche face referire la călătoriile Sfântului Nikola, patronul marinarilor, care și-a găsit sfârșitul în apele de la  Kaliakra, de aceea se poate găsi și o capela, așezată superb pe pietrele antice, ce oferă o imagine absolut încântătoare asupra mării.

Biserica de la Cap Kaliakra

În mod normal zonă e foarte aglomerată, este o oprire în drumul acelora care fie se duc la castelul reginei Măria de la Bâlci sau la fermă de scoici de la Dalboka.
Am avut anul acesta plăcerea deosebită de a veni cu un grup de fotografi doar că să prindem un răsărit și, pentru prima dată, m-am putut bucura de liniștea de la Kaliakra, de vegetația sălbatică, de culorile răvășitoare și de un răsărit fenomenal.

Rasarit la Cap Kaliakra

Am stat câteva ore bune doar pentru a putea să cuprind cu privirea tot ceea ce îmi fusese „interzis”  in celelate vizite:).

Dacă ai venit să bei cafeaua de dimineață pe stâncile de la Kaliakra, poți să iei prânzul la Dalboka, destinația preferata a tuturor constănțenilor:).

Pranz copios la Dalboka

Ce e aici? E o fermă de scoici, construită inteligent cu bani europeni, cu o invetitie minima în design și confort dar cu un respect pentru bucătărie și preparate cu scoici. Am avut atât experiențe pozitive cât și negative la Dalboka dar asta poate ține fie de norocul fiecăruia sau modul de a se organiza. Sfatul meu: nu mergi niciodată în weekend fără rezervare dacă ești într- un grup mai mare de 4 persoane, nu mergi niciodată flămând pentru că s-ar putea să mori de 2 ori de foame până se ia doar comandă și să ai cash leva cu tine pentru a evită să fii foarte păcălit („un pic” păcălit vei fi oricum:)). Dacă totuși nu ai leva cu tine, poți plăți cu RON sau cu cardul.

Este o experiență cu mâncare foarte bună, cu o priveliște frumoasă și cu multă voie bună, dacă reușești să treci peste inconvenientele logistice:)

Culori la Cap Kaliakra
  • Balcic – un castel și o grădina de istorie
Castelul Reginei Maria

După ce ai luat prânzul la Dalboka sau ai băut cafeaua la Kaliakra, poți continuă vizită de o zi către Balcic, acel loc superb, cândva  romanesc, ce poartă încă ampreta Reginei Măria a României.

Castelul Reginei Maria

Astăzi Balcicul este mereu plin, poate prea multă lume, prea multe tarabe, prea comercializat și prea plin de tot felul de turiști. Balcicul descoperit de mine în 2007 era liniștit, turistul era tratat senzațional, te bucurai cu adevărat de picătură de istorie românească de pe teritoriu bulgăresc.

Gradinile de la Palatul Reginei Maria

Cum a ajuns Balcic punct de reper pe hartă intelectualității românești di nperioada interbelică? În 1921 Regină Măria a Romaniei  a vizitat vechiul sit arheologic trac de la Balcic și s-a indragistit nebunește de aceste locuri și a decis să își construiască o casă de vară aici (cunoscută mai apoi că și castelul de la Balcic).

Eu nu aș numi-o „castel” aș numi-o „conac”, o casă superbă albă, înălțată pe o mică stâncă, cu camere incantatore și spațioase, cu ferestre ce dau către mare și către grădinile cu trandafiri.

Vara la Balcic e plina de culoare

Odată vizitată această, coboară către grădini, gustă un pahar de vin din trandafiri și păstrează un moment de reculegere la mică bisericuță sau admiră, pur și simplu, valurile Mării Negre.

Colectia de vinuri de la Balcic

În timpul celul de-al doilea război mondial, pentru a securiza alianță cu Bulgaria, Hitler a obligat România să cedeze teritoriul din sudul Dobrogei  inapoi propietarilor de drept (Bulgaria).

Bisericuta Reginei Maria – Balcic

Noua conducere nu a renunțat însă al moștenirea culturală lăsată de curtea reginei Măria și a adăugat, că parte adiacentă a castelului, grădină botanică, în care se găsesc specii rare de casctuși sau plante exotice.

Culori de vara la Castelul Reginei Maria – Balcic
Culori de vara la Castelul Reginei Maria – Balcic

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *