Cehia oferă enorm de multe variante pentru a petrece timpul liber. Pentru unele dintre ele ai nevoie de zile întregi pentru a descoperi fiecare colțisor ( La pas prin Praga) iar pentru altele ai doar nevoie de o zi (Karlstein (Karlštejn) – castelul de lângă Praga) că să înțelegi minunățiile ce definesc acel oraș.

Unul dintre cele mai „ciudate” locuri pe care le-am vizitat vreodată a fost clar Kutna Hora-biserica ce a fost construită doar dn oase umane, păstrând însă o arhitectura cu adevărat deosebită, ce te lasă să vezi dincolo de macabrul situației.

Să începem deci să vorbim despre acest orășel atât de liniștit și elegant care și-a câștigat celebritatea datorită  acestei biserici ce depășește imaginația :).

În timpul Evului Mediu, minele de argint din Kutna Horă au adus faimă pământurilor coroanei cehe, ceea ce a făcut că acest oraș să fie cel mai bogat și cel mai puternic din regiune. Astăzi, orașul minier are mai multe situri Unesco și își păstrează arhitectura medievală, istoria și patrimoniul. Hutna Hora a fost înscrisă pe Lista Patrimoniului Mondial Unesco în 1995,  atât pentru Centrul istoric al orașului, cât și pentru Biserică Sf Barbară și Catedrală Maicii Domnului de la Sedlec.

La Kutna Hora se poate ajunge cu mașina sau cu trenul de la Praga (durează că 1 oră și 15 minute și costă 105 coroane cehești).

Am ajuns aici într-o zi călduroasă de vară și am rămas surpinsă de agitația orașului din timpul zilei dar și de liniștea absolut apăsătoare din timpul nopții.

  • Vizitează Biserica de Oase însoțit de un ghid 

Dacă ai crezut, până la acest moment, că ai văzut totul în viață: gândește-te de două ori:). Această biserică te va suprinde nu prin arhitectură, nu prin modul în care atârnă candelabrul sau cum sunt create crucile ci prin faptul că absolut totul e creat din oase umane. Văzută de afară biserica nu are absolut nimic spectaculos, pare a fi o altă capelă de arhitectură gotică, încercuită de un cimitir micuț, ascunsă pe o stradă oarecare din Hutna Horă. Odată intrat vei află o poveste ce îți va face sângele să înghețe un moment, vei rămâne uimit că uneori sursa din care se crează arta poate fi atât de terifiantă.

Deci care e povestea de care  tot vorbesc:)?! 

E necesar să ai un ghid pentru a afla și acele mici „intrigi” care nu apar mereu în cărțile de istorie:). Totul a început în 1278, atunci când regele ceh a trimis un preot local pe Pământul Sfânt (acum Ierusalim). În semn de respect față de această călătorie, părintele a adua un borcan cu pământ de pe Golgota, de la Biserica Sfântului Mormânt, locul unde fusese crucificat Iisus. El a pus acel pământ în cimitirul de langă capela din Hutna Hora, ceea ce a determinat foarte mulți localnici să își dorească să își îngroape morții aici, plătind uneori sume exorbitante către biserică pentru a putea avea această „onoare”.Mai mult decât atât, din cauza ciumei care a decimat Europa, foarte mulți veneau să moară aici, pentru a putea să fie îngropați în „pământul sfânt”.

În secolul al 15-lea subsolul bisercii gotice  a fost folosit ca un osuar. Oasele au rămas acolo timp de secole, până când 1870, cand un sculptor local a primit sarcina de a aranja cumva acele sute de mii de oase, Frantisek Rint, iar ceea ce a creat a avut un rezultat impresionant și șocant in acelasi timp. Acesta a fost angajat de Casa Schwarzenberg – reprezentanți ai aristocrației din Boemia, ai cărei membri s-au ridicat din rândurile familiei regale din Sfântul Imperiu Roman. In semn de recunoaștere a patronilor săi, Rint  a replicat chiar și blazonul familiei Schwarzenberg pe un perete al osuarului; recreând fiecare detaliu, până și cioara care smulgea un ochi de cap retezat al unui soldat turc.

Ghidul a povestit că după al doilea război  mondial s-au cerut, de către reprezentanții comunității evreilor, să se demonstreze cu teste chimice că cele peste 40 000 de oase nu erau rămășițe ale victimelor Holocaustului. Testele au arătat că aceste oase erau vechi de sute de ani și că nu reprezentau urme are gazului utilizat în lagărele de concentrare pentru gazarea prizonierilor.

Am părăsit biserica cu un sentiment extrem de contradictoriu că uneori arta nu cunoaște limite și că, majoritatea care trec pragul acestul lăcaș, înțeleg că doar asta trebuie să admire: să lase la ușă orice sentiment de milă, să facă poze, să se minuneze și să plece fără să respire, închizând adânc orice legătură a acelor oase cu zeci de mii de trupuri, care cândva erau asemeni lor.

  • Descoperă minunată catedrală Sfânta Barbara

Cea de-a doua atracție a orașului  este catedrala gotică Sânta Barbară, considerată una dintre cele mai importante și valoroase pentru Republică Cehă. Drumul către aceasta este împrejmuit de un parc foarte frumos, vara plin de culori și parfumuri de la florile din grădină.  Legenda spune chiar că Barbara a fost convertită  la creștinism de către doica ei.

Acestă bijuterie unică de arhitectură gotică târzie a fost începută în 1388 și  finalizată 500 de ani mai târziu. Catedrala a fost dedicată patronului minerilor Saint Barbara, orașul, fiind cunoscut, în timpurile medievale, pentru minele sale de argint. De la terasa de deasupra orașului,se poate vedea un număr mare de monumente de toate tipurile și stiluri de artă, care au determinat că zona să intre pe lista patrimoniului cultural UNESCO.

Interiorul e tipc catedralelor gotice, rece dar, în același timp, intim, cu vitralii superb colorate ce lasă să treacă doar fâșii de raze de soare.  Mă simț mereu atât de mică în bisericile acestea gotice, atât de insicnifianta în măreția lor.

După ce am ieșit din catedrală, am intrat în capela alăturată acesteia, unde avea loc o expoziție de artă. Cupole lărgi, aceeași liniște, aceași uitare de sine pe care le-am trăit și în superba Sfânta Barbara.

Am pornit ușor, către centrul orașului, către o terasă aflată la umbra pomilor,  ascunsă atât de privirile turiștilor curioși cât de razele soarelui puternic de iulie:).

Am plecat spre Praga cu zâmbetul pe buze că am reușit să descopăr un nou loc fenomenal. Așa că te laș  să  te bucuri și tude o excursie într-o locație plină de mister:).

 

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *