Am tot spus că Polonia este o țară de o frumusețe aparte, cu o istorie foarte bogată și o putere de a reclădi totul de la zero excepțională.

Nu te opri la un singur oraș dacă ai șansa să ajungi aici, încercă să rupi o zi din concediu și să faci cât mai multe mici excursii în afara locului pe care ai ales să îl vizitezi.

În Polonia există legături de tren frecvente către cele mai frumoase zone și poți profita de infrastructura extrem de bine pusă la punct pentru a descoperi cât mai mule obiective turistice.

Eu am ales Modlin: locul ce pare încă neatins de modernitate, micul oraș fortăreață ce poartă pecetea unei alte epoci, a unei alte istorii, mai veche și mai pierdută în negura timpului decât cel de-al doilea război mondial.

Într-o zi cețoasă și geroasă de ianuarie, am decis că este momentul să aflu mai multe despre acest loc, odată unul dintre cele mai importante puncte istorice ale Europei.

După o jumătate de oră de mers cu trenul (biletul din Varșovia costă cam 30 de zloți dus-întors), am coborât în gara din Modlin, cu sufletul măcinat de curiozitate dar și de bucurie că pot cunoaște mai multe despre simbolul de rezistență în fața atacurilor naziste.

Scurta poveste a unui monument istoric:

Fortăreața Modlin (Twierdza Modlin), este ascunsă la 40 de km de mult mai frumoasa capitală și rezistă stoic în forma originală  încă din timpul secolului XIX.

Istoria celei mai mari fortărețe de pe teritoriul Poloniei începe prin 1656, când a fost ridicată din lemn (legătură între malul  Vistulei și a cel al râului Narew) de către suedezi, în timpul războielor poloneze-lituaniene dar distrusă, la scurt timp, după înfrângerea acestora.

Pentru 150 de ani fortăreața a fost lăsată în paragină dar, în 1806, Napoleon Bonaparte a văzut oportunitatea de a construi aici o  zonă de aprovizionare și apărare pentru forțele sale în eventualitatea unei atac asupra Rusiei.  Abia în 1811, cu puțin timp înaintea începerii războiului franco-rus, fortăreața a fost ridicată, formată fiind din 4 bastioane și devenind cea mai mare construcție militară din Europa.

Modlin este locul unde culturile s-au împletit și au clădit cea mai puternică zonă de apărare, ce a jucat mereu un rol extrem de important, indiferent de conflict sau de cei care se aflau la conducerea sa. Fortăreața a fost ridicată de francezi (1811), fortificată de ruși (1832-1841), “modernizată” de germani (1915), cedată polonezilor (1920) și rămasă în memorie că ultima redută de apărarea în față invaziei naziste din 1939.

Din momentul în care am coborât din tren m-am simțit că într-un mic oraș fantomă, așteptând ca ceva să se întâmple, ca un soldat să aparată de undeva, din timpuri străvechi, să spună povești de vitejie întipărite  adânc în memoria locuitorilor.

Pentru a putea vizita fortăreața trebuie să te afunzi adânc în desișurile pădurii, ce apără și în ziua de azi zidurile vechi de ochii curioșilor trecători.

Străzile goale, vântul care șuieră printre copaci, clădiri parcă uitate în timp și liniștea de mormânt m-au făcut să mă întreb dacă am ajuns în locul sau timpul corect:). Știam ce vroiam să văd dar nu cum să ajung la ruinele mărețului  așezământ  militar.

De la gară la Novogeorgievsk (numele de botez dat de ruși fortăreței) am mers cam 40 de minute, fără să găsesc indicatoare sau măcar pe cineva de la care să cer un sfat. Am utilizat intens marele ajutor al oricărui călător pierdut: Google Maps:).

Locul poate fi magic vara, verde și plin de viață însă în ianuarie, acoperit de zăpadă, părea rupt din filmele lui Alfred Hitchcock:).

Să pornim deci și să vedem ce se poate face într-o astfel de zi în Modlin:).

Vizitează  muzeul din complex

Micul muzeu prezintă povestea fortăreței după 1920 și include o frumoasă colecție de armament de pe vremea celor 2 războaie mondiale.

Poate nu este cel mai frumos și nici cel mai bine dotat muzeu însă ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost amabilitatea custodelui, o doamnă între 2 vârste, extrem de dornică să povestească istoria orașului. A vorbit și zâmbit pe tot timpul vizitei și nici măcar nu a contat bariera lingvistică, efectiv ne înțelegeam din priviri și a arătat cu bucurie cât de mândră era că doream să aflu mai multe despre Modlin și îndelungata sa viață militară.

Am părăsit muzeul cu o stare de fericire, mulțumită că în acea zi cețoasă de iarnă, alesesem să părăsesc confortul camerei de hotel și să mă pierd printre clădiri părăsite și monumente ce păstrau amintirea atâtor momente cruciale în istoria Europei.

Descoperă clădiri și află povești

Să ne plimbăm la braț cu fantomele trecutului 🙂 și să cunoaștem mai multe despre bijuteriile arhitectonice ale fortăreței.

Străzile Modlinului sunt împrejmuite de locuințele foștilor membrii ai armatei țariste datând din 1897-1903.  Fiecare clădire este construită diferit iar cei care locuiau erau repartizați în funcție de gradul pe care îl dețineau: ofițerii superiori aveau camere impozante iar soldații locuiau în cele mai mici . Toate acestea s-au menținut într-o formă extrem de bună, servind și în ziua de azi ca și case private pentru cei din oraș.

Frumusețea vechilor clădiri te surpinde la tot pasul, indiferent de scopul pentru care au fost construite. Un exemplu grăitor este cel al Popotei Ofițerilor ruși, construită sub forma unui palat elegant, una dintre cele mai moderne clădiri în 1900, dotată cu sistem de iluminat și de încălzire electric, centru de cultură și de decizie. Pentru a putea asigura divertismentul pentru soldații locați aici, în 1915, s-a construit până și un cazino, frecventat în perioada interbelică de membrii cei mai de vază ai celei de-a doua republici poloneze.

Poate ar fi fost bine să am un ghid și șansa să vizitez toate acestea și în interior, însă, din păcate, trebuia solicitat în avans cu cel puțin o săptămâna. Poate nu m-am organizat foarte bine, sau poate am sperat că puteam descoperi singură misterele orășelului fantomă:).

În timpul vizitei de la muzeu, doamna cea vorbăreață și simpatică, mi-a oferit o mică hartă a locului, așa că am început să caut fiecare relicvă și să fur povestea sa:) de pe pancardele amplasate în fața fiecareia.

Așa am descoperit Reduta lui Napoleon: una dintre singurele 4 clădiri din piatră conservate încă din vremea Ducatului Varșoviei, ce aduna peste 300 de soldați sub acoperișul său. Aceasta a fost proiectată de însuși Napoleon în 1806 și construită sub directa sa îndrumare. După plecarea lui Napoleon, clădirea și-a pierdut statutul de redută și a devenit doar magazie pentru medicamente dar poartă încă semnătura eleganței împăratului francez.

Intră în pădure și urmărește traseul  pictat pe copaci

Odată ce ai părăsit drumul principal și vei intra în pădure vei avea șansa să descoperi, de la înălțime, întregul complex militar.

Există mai multe trasee turistice marcate diferit pe copacii seculari. Dat fiind că nu am beneficiat de un ghid, nu mi-a rămas decât să le descoper singură și să creez propria  rută de poveste.

Chiar dacă totul era acoperit de zăpada și soarele a refuzat să se arate întreaga zi, am reușit să mă bucur de mici  vietăți sălbatice, de jocul cromatic al cladirilor roșiatice, de liniștea întreruptă doar de răsuflarea mea înghețată.

De pe vârful dealului se pot observa barăcile de apărare, ridicate de către armata țaristă, 1832-1844, având o lungime de peste 3 kilometri și o capacitate de a adăposti peste 20 000 de soldați odată. (Se spune că ar cea mai lungă de acest gen din Europa).

Există 3 turnuri de apărare care înconjoară complexul: Turnul Roșu, Alb și cel de Apă, deschise pentru turiști, unde este posibil să se viziteze catacombele complexului (doar sub îndrumarea unui ghid). În timpul verii, reconstituiri de bătălii, inclusiv din cel de-al doilea război mondial, sunt organizate în fortificații.

Reconstituirile au diferite teme cum ar fi: “plimbarea rusească”, “pașii lui Napoleon” sau “turul Baśka Murmańska” (preferatul copiilor).
Acesta din urmă este bazat pe o legendă: se spune că ursoica albă a fost cumpărată în 1919 de un soldat polonez pentru a impresiona o femeie, pentru a cărei afecțiune a concurat cu un căpitan italian.  Baśka Murmańska a provocat câinele comandantului tuturor armatelor Antantei și a fost numită “fiică a regimentului” iar, mai târziu, a devenit un “soldat” și a început să se comporte ca unul.  Ea a venit cu soldații ruși la Gdańsk pe un vas cu aburi și de acolo a mers pe jos la Cetatea Modlin.  Baska a murit tragic fiind ucisă de un fermier care dorea blana ei pentru soția sa. Povestea a fost descrisă de Eugeniusz Małaczewski și imaginea usoaicei albe a rămas strâns legată de existența Cetății de la Modlin.

Am rămas cu un sentiment incomplet după scurta plimbare printre ruinele de la Modlin, acela că trebuie să mă reîntorc, să particip la câteva reconstituiri și să aflu cât mai multe despre acest loc încărcat încă de mister și legende  (cea a ursoaicei “soldat” fiind una dintre multele care circulă încă prin viu grai).

Escapada din această zi a fost o incursiune în trecut, motivul pentru care am putut afla povestea unui loc puțin cunoscut turistului român, șansa de a mai întoarce încă o pagină din istoria tumultoasă a Europei.

A fost fost o mini excursie reușită, plină de peripeții și de emoții, una pe care clar mi-o voi aminti mult timp:).

Ce aș face diferit?  Aș lua clar un ghid, aș aștepta o rază de soare:) și înverzirea pădurii, aș alege să rămân peste noapte să dorm în hotelul construit printre ruine (Royal Hotel) și să vorbesc mai mult cu localnicii .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *