Polonia este o țara foarte apropiată sufletului meu. Mereu am avut un sentiment de „bine” când ajungeam aici. Nu știu ce a determinat acest pozitivism însă de fiecare dată când aterizează avionul știu, pur și simplu, că va fi OK:).

În peregrinarile mele aici nu aveam cum să ratez Gdansk: portul magic cu mii de povești nespuse încă.  O excursie  de o zi  mi-a demonstrat, din nou, că Polonia  este o țara superbă care încearcă să reclădească ceea ce  pierdut in timpul celui de-al doilea război mondial.

Gdansk este  un orășel la malul Mării Baltice cu o arhitectură impresionantă.  Frumosul port  a fost mereu un punct de maxim interes economic, din cele mai vechi timpuri până acum.

Toleranța este cuvântul caracteristic:  toleranța culturală și religioasă în față călătorilor ce debarcau  la tărmul său.

După mai mult de 1000 de ani de istorie tumultoasă, Gdansk este locația unde străzile spun povești, muzeele expun comori și bisericile ascund confesiuni străvechi.

Gdansk a fost mereu un „măr al discordiei” pentru puterile vecine: cucerit de Cavalerii Teutoni în 1308, eliberat 100 de ani ani târziu de regele Poloniei, preluat de Prusia în secolul al XVIII lea, independent sub influența războaielor napoleoniene și atacat de naziști în 1933.   Cel de-al doilea război mondial a început în Gdansk la 1 Septembrie 1939 și istoria orașului a continuat la fel de zdruncinată până în Decembrie 1970, când a ieșit de sub „povara comunistă”.

Într-o zi înghețată de ianuarie  am pornit prin vechiul oraș să descopăr istoria dar și frumusețiile ascunse la tot pasul.

Ajunsă aici cu trenul, am remarcat încă de la început clădirea gării: elegantă și clasică. Acesta a fost semnul clar că ceea ce urmă să vizitez mă va impresiona:).

rhitectura clădirii este cu adevărat superbă  datând  de la începurile sec al XIX -lea, reconstruită apoi după anii ’90 respectând modelul original.

Gdansk, că și alte orașe din Polonia, a suferit numeroase pierderi, la nivel arhitectural, în timpul invaziei naziste și perioadei comuniste.

În fața gării se află o impresionantă sculptură în bronz reprezentând Transportul Copiilor evrei anterior începerii celul de-al doilea război mondial.

„Kindertransport” a fost o asociație din Anglia care a inițiat transportul acestor copii din Polonia, Germania, Austria și fostă Cehoslovacie chiar cu 9 luni înainte de începerea flagelului mondial.  Este posibil ca viețile a peste 10 000 de copii să fi fost salvate atunci.    Prin povestea care stă în spatele ei, statuia mi-a tăiat respirația (existe modele asemănătoare și în alte țări ale Europei afectate de valul repercursiunilor naziste).

Ce se poate face într-o singură zi in Gdansk?

Cu ochii deschiși larg am încercat să surprind imagini și cu degetele înghețate să apăs rapid declanşatorul aparatului foto :).

Clădiri colorate în forme inegale, vitrine de chihlimbar și cântece de pescăruși te învăluie și îți conduc pașii pe străzi cu piatră cubică purtătoare de istorie.

Centrul orașului este împrejmuit de coloane mărețe pe sub care se preling oameni grăbiți ce uită parcă să admire frumosul. O lumina caldă pare că învăluie orașul deși afară termometrul a coborat demult sub 0 grade.

Respiră istorie: începe cu Turnul Primăriei

Clădirea Primăriei datează de la începurile secolului al XIV-lea, încă de pe vremea Cavalerilor Teutoni și  domină  mândră  Centrul Vechi.

Distrusă de bombardamentele din 1944, aceasta a fost reconstruită după vechile picturi și păstrează aceeași atmosferă gotică ce a caracterizat-o secole de-a rândul.

Să urcăm deci treptele muzeului și să pătrundem în lumea misterioasă a istoriei acestui mic oraș ce a luptat pentru independența ș integratitate sa cu mai presus de orice.

Am pătrus timid în interiorul culturii Gdask-ului, am închis ochii și am „văzut” viața bogată și intensă a vechilor locuitori, alunecând printre obiecte de mobilier din secol XVI sau XVII și tablouri renascentiste.

Simbolul reprezentativ al orașului este imaginea a doi lei măreți ce păzesc vechiul Gdansk. Arta și arhitectura se află sub directa protecție a celor 2 fioroase feline, reprezentate în tablouri, pe clădiri, în sculpturi de lemn.

Pune-ți o dorința la Fântâna lui Neptun 

Odată vizitat muzeul de istorie, pornește încet către port, atras fiind de cântecul pescărușilor ce te vor însoți continuu pe parcursul plimbării  ca niște parteneri destonici și loiali:).

Piața centrală din fața muzeului e presărată cu frumoase creații arhitectonice precum fântâna lui Neptun, zeul mărilor și oceanelor, un alt simbol al orașului.

Statuia de bronz a fost construită de artistul flamand Peter Husen între 1606 și 1613, fiind de altfel și cel mai vechi monument laic de pe teritoriul Poloniei.

Fântâna a fost reconstruită și îmbogățită  cu  o întreagă menajerie de creaturi marine, noi ornamente înfrumusețând-o permanent.

Există și o legendă șoptită cu teamă de cunoscători :).

Se spune că Neptun a ajutat la prepararea uneia dintre cele mai iubite băuturi locale, Goldwasser (un fel de vodkă cu peste 35% alcool). După crearea acesteia, zeul s-a înfuriat pe cei ce aruncau cu bani de aur în el,  bucăți din monedele acestea sărind peste tot. Ca pedeapsă el le-a transformat în foițe de aur ce se „regăsesc” acum în lichidul buclucaș, Goldwasser.

Gdansk îmi amintește teribil de mult de Belgia și de ale sale Gent și Bruge. Nu știu de ce, poate forma clădirilor multicolore sau poate pentru că marea majoritate a arhitecților  au fost flamanzi.

Straduțe mici ce adapostesc mii de colecții de chihlimbar, tarabe cu bijuterii oriunde privești și vanzatori politicoși – toate acestea formează imaginea Gdanskului .

Dar nu ai văzut tot: portul îți oferă o nouă neașteptată surpriză:).

Fă o plimbare cu barca  piraților

Vei recunoaste drumul catre mare, dupa mirosul sărat, după jocul pescarușilor, după pașii călătorilor.

Oprește-te întâi să admiri și să afli povestea Macaralei ce tronează în mijlocul portului. Macaraua (The Crane) datează încă din 1367 și se spune că a fost una dintre cele mai mari din lume, ajutând la transferarea mărfurilor de pe vapoare sau la instalarea catargelor.

Și-a păstrat această utilitate  până aproape de secolul al XIV-lea când, din păcate, a fost distrusă în urma celui de-al doilea război mondial.  Structura superioară a rămas intactă însă, găzduind în ziua de azi Muzeul Maritim Gdansk.

După ce ai revăzut modelele de faruri străvechi din muzeu, pornește într-o plimbare magică, îmbarcându-te la bordul unei „nave de pirați” ancorată în port și servind și ca restaurant.

M-a fascinat faptul că deși era extrem de frig m-am putut bucură de jocul câtorva lebede elegante, plutind măreț printre cuburi de gheță.

Ar fi frumos să ai câteva bucățele de pâine și să le arunci păsărilor (nu, nu este interzis nicăieri hrănitul acestora:).

Se pare că viața în Gdansk nu se oprește cu prima scădere de temperatură și își continuă lină cursul, așa cum a făcut-o din cele mai vechi timpuri.

Păstrează un moment de reculegere în Biserica Sfânta Maria 

De ce reculegere? Pentrul că această biserică emană pioșenie, emană credință și impune tăcere pentru toți ce care și-au pus ultimele speranțe în Dumnezeu.

Sfânta Maria este una dintre cele mai mari biserici din cărămidă din lume și a adăpostit mii de reprezentanți ai mișcării Solidaritatea în timpul legii marțiale, instituite între 1981 și 1983. Legea a fost instituită la cererea regimului comunist pentru a putea fi arestați toți membrii mișcării ce luptau pentru libertatea de  gândire  și eliberarea de sub totalitarism.

M-a impresionat povestea răvășitoare a celui care a creat ceasul astronomic de pe acoperișul bisericii, ce arată cu exactitate ora în raport cu fazele lunii și a semnelor zodiacale. După ce a construit această bijuterie în 1464, creatorul și-a scos ochii pentru a nu mai putea fi vreodată capabil să creeze o operă de artă mai frumoasă decât aceasta.

Pierde-te pe străduțe,  privește și  admiră

Pornește fără o țintă anume și lasă-te surpins de ceea ce poți descoperi aproape la fiecare colț de Centru Vechi.

Gdansk poate oferi imagini plăcute și acolo unde te-ai putea aștepta mai puțin: Piața Orașului. Nu doar pentru că produsele poloneze sunt delicioase (multe asemănătoare cu cele românești deși nu ar recunoaște-o deloc:)))) dar și pentru că piața e adăpostită de o clădire frumoasă de la începuturile lui 1890.

Nu știam ce reprezintă clădirea așa că m-am lăsat doar purtată de valul de oameni ce intra și ieșea de aici:). Așa am aflat că aceasta a „supraviețuit” aproape intactă celui  de-al doilea război mondial.

La sfârșitul zilei am regretat enorm că nu am avut mai mult timp să „scormonesc” în istoria orașului, să mai găsesc bijuterii ascunse, să mai cunosc legende.

Sunt însă convinsă că data viitoare voi avea cel  puțin  șansa să înot în Marea Baltică deși mi s-a spus că apa este mereu foarte rece, indiferent de anotimp.

Cu regret mi-am încheiat mica excursie și m-am întors mai bogată cu un oraș pe harta călătoriilor mele.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *